duminică, 20 martie 2011

Compensaţie


M-am plimbat aseară
Prin satul meu
Cel mic.
Pe străzile pustii
Nu mai e nimic.
Porţile-s închise,
Ferestrele-s zăbrelite.


Mai sus pe un deal,
Un bătrânel pe un gard,
Uimit mă privea
Şi se minuna.



Îl întreb ce este,
De ce mă priveşte
Cu atâta jale
Şi cu minunare?

Îmi răspunde calm,
Cu-o mână pe gard,
Că pe aceste străzi,
Chiar de zeci de ani
El nu a mai văzut
Vreun tânăr trecând.



Îmi spune printre lacrimi,
Că înainte de sfârşit
Un singur lucru
Şi-a dorit
Şi s-a împlinit.

A avut şi el cândva
Un fecior-
   De vârsta mea-
A plecat cu ani în urmă
Şi-a uitat şi de-a lui mumă.

Bătrâni şi singuri
Mult au plâns,
Dar în zadar.
Anii s-au dus
Şi-al lor fecior...

O! Au aşteptat,
Au aşteptat cu dor,
Dar nu mai ştiu nimic
De-al lor fecior.

Oare i-a uitat?
Oare s-a-ndurat,
El, copil iubit
Şi prea mult dorit,
Să-i uite acolo,
Într-un sat pustiu?

Nu mai ştiu nimic!!

Plângând, m-a strâns în braţe
Şi m-a sărutat,
Spunând că acum
Este împăcat.

Stigându-şi durerea
El s-a prăpădit,
Şi-a plecat din lume
Cu sufletul împlinit.




Am plecat grăbit.
Cu sufletul rănit
Am alergat în noapte
Spre  celelalte case,
Dar porţile-s închise,
Ferestrele-s zăbrelite.






Şi văd acum pe deal,
Un nuc bătrân in care stam
când eram mic.

Alerg la el, ridic o piatră
Şi bat în poartă...
Mai bat o dată!
De ce nu iese
A mea maică?

O chem, o strig,
Dar nu răspunde.
Cad în genunchi,
Încep să plâng.
Sărut pământul ăsta sfânt!!

Cum, maica mea?!
Să fi avut oare şi ea
Aceeaşi soartă, soartă grea,
Ca sfântul bătrânel din deal?

Dar oare cine?
Cine mi-a luat locul mi
Şi-a trâns-o în braţe
Cu iubire?

Dar oare cui?
Cui i-a vorbit
De-a ei durere,
De-al ei fiu?

De acel copil
Ce a plecat
Şi a uitat
Să vină
Să îşi vadă mama...

Iartă-mă, măicuţă!!
m-am întors în sat,
M-am întors acasă
Şi nu te-am găsit-
Ştiu c-ai suferit.

În întregul sat
Liniştea domneşte.

Merg acum pierdut,
Pe-o alee îngustă
Şi-ntâlnesc în cale
O copilă tristă-
      Are ochii roşii.
      Da, a plâns şi ea!...



  

M-am plimbat aseară
Prin satul meu cel mic.
Pe străzile pustii
Nu mai e nimic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu